|
|
III EPISODIO
TEMA DELLONDA
BIANCA
Se te piscu nd.d.a fiata cu vvai a mmare
fazzu te pija lu focu de Santu Dunatu
int.ra llu core!
Me ricordu ca passava lu Lenardu
de prima mmane cu lu trainu,
ci caricava tutte, ieu la Bianca, la Gilda, la Rosa,
sorusa lErnesta, la Maria, e ci portava allAlimini.
Nui nu sapiame mancu ddu stia Ot.rantu,
a ddu era chiantatu.
Lu tiempu ca mintiame
cu rrivamu allAlimini!
Ogni fiata cerame vvampare
comu li papaveri alla strada.
Mi ricordo la prima volta,
il suono... Sembrava che qualcuno
aprisse e chiudesse una fontana.
E il sole dentro lacqua,
paria la capu de Don Francescu
int.ra lu salone de Totu lu barbiere
quandu li llisciava li capid.d.i.
Se te piscu nad.d.a fiata cu vvai a mmare...!
Percé, mamma, cce ave de st.ranu cu mme fazzu lu bbagnu?
Citta, svergognata! Le puttane vannu a mmare.
Le puttane vannu a tutte le parti, mamma.
Papà? Papà non parlava neppure con la mamma.
Lu tata... Era ddessere prontu an tavula
e bbasta.
Mamma, ohi mmena, mamma... ngh...
nu voju mmo... Lenard...
jutatime... ng...!
Me la vitti brutta, sta mme nfugava deveru d.d.a fiata.
Sai, volevo imparare a nuotare.
Può sempre succedere di...
La prima fiata, la prima, succese a mare.
No int.ra lacqua! Sì, cce tte pensi ca...
Fija, nu fa pparlu specifica!
Ave tiempu cu ssai e tiempu cu mpari,
tiempu cu stai e tiempu cu... fuci.
Int.ru la pineta succese.
Se te piscu nad.d.a fiata...!
Le more, li gelsi, le arance ca rubbavame
de lu fondu de lAssunta.
E Don Alberto, di bianco vestito, bretelle rosse,
scarpe lucide nere di morto,
dita lunghe e immacolate come il latte.
Le mani, fija, le mani!
Li sordi ca tene nu cristianu
se vidune de le mani. Cchiù su pulite
e delicate, cchiù su sozze.
Nui sciame pijamu tutti li muzzuni de sigaretta
ca quid.d.u studava fore de la villa soa,
faciame na bella fraccata e sciame fumamu,
puru ieu, sutta li puzzed.d.i,
CORO
alla faccia soa e della nobildonna di sua madre.
ELDA
Quella grandissima nobildonna!
CANTO DEL TABACCO (a cappella) e DANZA dello STUPRO
O jo me dannèi
ma e sòzzo stati sòda,
sìcco ène o llemò
siccato ène o tabàcco
ca se sputèo stò mùso.
(Il sole mi dispera
ma non posso stare ferma,
secca è la bocca,
secco è il tabacco
che ti sputo in faccia.)
ELDA
Nfila, Bianca, nfila lu tabbaccu!
Tie, d.d.a parte, a ddu sta pensi? Movite,
ca la pansa nu sse inchie cu laria.
Gina, Gina veni qquai, veni, veni, veni...
Se mammata nu te disse ncora nnienzi
mo te spiegu ieu na cosiced.d.a. E ferma, citta!
Anna, ce belle tette ca teni, ddoi balconi!
Lad.d.e cose è bbonu te le mmagini a ssula,
fija.
Passavame tutte de nu porcu,
ci moi ci poi.
Cangiava la faccia, ma la puzza era quid.d.a.
Mi ricordo, Elda, ricordo tutto.
Il mare, il mare...
Ho imparato a leggere soltanto per il mare.
VOCE
... unàncora sopra il cuore
e sullàncora una stella
e sopra la stella il vento
e sopra il vento la vela!
Nuotare, nuotare...
Londa soprattutto, il suono del mare.
Una musica, fija: come la cicala per la terra
così londa per il mare.
Via, via, via...
CANTO DELLONDA
Tàlassa, uh, tàlassa cùseme,
vergine ricordèo
o rùscio àti tàlassa e cùndu ma funtàna,
i si ònda mìsa ste sànche ricordèo
sacùndu o spòro ca mu generètti.
(Mare, sì, mare ascoltami,
ancora vergine ricordo
il suono dellonda come fontana,
londa tra le gambe ricordo
come il seme che mi ha generata.)
II STASIMO
VOCE
Chiederci dove sia andata a finire
questa lingua di carbonari,
chiederci lorigine, il motivo, le colpe
e illuderci duna risposta, a cosa serve?
Se una lingua muore
è perché non ci serve più.
Succede.
Sopravvive allora per conto suo, altrove.
Ma una lingua muore anche perché si tengono chiusi
i paesi, le piazze, i teatri,
chiuse e ignorate lintelligenza, la civiltà,
il cuore, la memoria, chiuse come refurtiva,
come lavatrici scaricate sulla periferia,
come un figlio menomato da nascondere in cantina.
E come se la cultura debba farci vergognare.
Svenduta solo ad intervalli estivi:
merce, lustrino, siparietto turistico e arrivederci.
Concedimi questa piccola rabbia
che piccola non è,
ma è già passata.
Una lingua sopravvive
per conto suo nei volti, i suoni, i colori
dogni possibile mattino.
IV EPISODIO
TEMA DEL MATTINO
CORO DELLE NUVOLE
Azzate S. Giovanni e non dormire
ca aggiu vistu tre nuvole passare:
una dacqua, una de vientu,
una de tristu male tiempu.
Se su venute lasciale passare,
cu se ne vannu a quella valle scura
dove non canta gallo
dove non luce luna
dove non cè nanima creatura.
ROSARIA
Bianca, porta la seggia alla mamma toa, porta!
Ce afa ca ncete puru sta mmane, ce afa.
Tocca cattu n ad.d.u panaru de la Gisa
ca quistu nu pote cchiui mancu laria, ca nu pote.
D.d.a scijata, ci sape ce sta llegge ntorna, ci sape.
Bianca, porta la seggia alla mamma toa, porta!
Ce ura ete, oh povera a mmie, ce ura ete?!
Era venire la Bbuddanzia alle ottu e mmenza, ca era venire,
e ieu nu stau ncora a nnienzi.
E quid.d.a legge, ca legge, scrive, ca scrive,
dorme, ca dorme, balla, ca balla.
Bianca, ma se po sapire ce caaazzu balli tuttu lu giurnu?!
CANTO DELLE PAGINE
Foj foj foj ca ccoj
comu li fiuri
prima te nsuri,
parole parole de cunti e bucie
restane e vannu sulu cu ttie.
Ce afa ca ncete puru sta mmane, ce afa.
Uh, la Bbuddanzia...
Lad.d.a mmane portau lu nipute piccinnu
de n annu allu dottore, ca portau.
Lu tene quid.d.a percé lu sire e la mamma de lu vagnone
stannu alla Svizzera, ca stannu.
Stia bonu lu vagnone, nu pasticciottu!
Però la Bbuddanzia sera fissata
ca era ddessere pampacione, ca era ddessere.
Tuttu percé ncora nu pparlava.
Se carica stu cofanu de vagnone an brazzi,
ca se carica, e rriva allu dottore.
Quid.d.u appena la vide, tutto cortese e profumato,
CORO
cortese lu porcu ca ete!
ROSARIA
Se vota e ddice: Abbondanza, quanto tempo!
Siediti, siediti. Ti mando a prendere una gassosa, un gelatino,
una granita?
None, grazie dottore, grazie.
E allora, dimmi cosa posso fare per te, dimmi.
Dottore, stau preoccupata pe lu vagnone, ca stau.
E dimmi, dimmi allora.
Lu vagnone nu pparla, mancu na parola cu te fazza
cuntenta, ce ssacciu, nu ddicu mamma o papà, ma armenu
Bbu-ddan-zi-a.
Scusa, Abbondanza, ma quanti anni ha il bambino?
N annu e sei ggiurni, spicati propriu stammane alle
sette, precisi comu lovu de la cad.d.ina.
Eh, peccato, Abbondanza, peccato!
Comu peccatu, dottore, ce vvo dici? Ce
ttene lu vagnone, dimme, dimme!
Peccato che a un anno e sei giorni il bambino non sieda insieme
a te a recitare il rosario!
Quid.d.a volia lu senta cuntare, volia scioca cu lu vagnone,
ca volia.
De quandu lu Giuvanninu sou partiu alla guerra de la Spagna
e nu tornau chiui, la Bbuddanzia era scemuta chiui de
nu picca,
ca era scemuta.
CORO e ROSARIA
Ttentu nu ccadi, ttentu alla st.rada, ttentu
alli lampi, ttentu allu sule!
ROSARIA
Vidìa bombe a tutte le parti, vidìa.
Tore, Tore, Tore...
Nena, Nena...
Andrea! LAndrea...
Rosaria, comu stai? Quantu tiempu, ah?
Cce tha fatta bed.d.a!
Puru tie, Andrea, puru tie.
Tengu ddoi fiji, moi; unu face lavvocatu, lad.d.u
lu cliente sou.
E tie, Rosaria, te sposasti, teni fiji?
Tengu na fija, tengu, e su stata sposata, ca
su stata sposata.
Già tandu ieu ripetìa le cose sempre doi fiate, ripetìa.
Forsi percé cusì nu scappane prestu prestu
e restane nad.d.u picca cu tie, ca restane.
Comu lu Tore, la Nena, lAndrea...
Se ne scira tutti, ca se ne scira.
Però ieu li tengu quai cu mie.
CORO e ROSARIA
O dici ca su quid.d.i ca ci tengune a nui,
ca quista è aria loru, terra loru, ce dici?
ROSARIA
La Teresa, lElda, la Bianca, la Rosaria,
la Rosaria, la Bianca, lElda, la Teresa.
Nah, guardatilu, lu Tiempu!
Comu ci cumbini, comu thai cumbinatu tie!
Senza de nui nu vai a nud.d.a parte, nu
vai.
CORO e ROSARIA
Tuttu ripija, tie cu nui, nui cu tie,
sira e mane, mane e sira,
tie cu nui, nui cu tie,
sira e mane, mane, ma-ne,
ma-ne, ma... mma... mmm... mm... m...
CANTO DEL MATTINO
Ticanène esiànne, esù ma mà, ce mi mà
séna,
vrài ce pornò, pornò ce vrài
esù ma mà, ce mi mà séna,
vrai ce pornò, pornò, pornò...
(Tutto riprende, tu con noi, noi con te,
sera e mattino, mattino e sera
tu con noi, noi con te,
sera e mattino, mattino, mattino...)
(2 - Fine. La prima parte su Apulia, n. IV, dicembre
2001)
|