Marzo 2002

Le quaranta foglie del basilico

Indietro
Pornò
Pierluigi Mele
 
 

 

 

 

 

 

 

 

III EPISODIO


TEMA DELL’ONDA


BIANCA
– Se te piscu n’d.d.a fiata cu vvai a mmare
fazzu te pija lu focu de Santu Dunatu
int.ra ‘llu core! –
Me ricordu ca passava lu Lenardu
de prima mmane cu’ lu trainu,
ci caricava tutte, ieu la Bianca, la Gilda, la Rosa,
sorusa l’Ernesta, la Maria, e ci portava all’Alimini.
Nui nu’ sapiame mancu ddu stia Ot.rantu,
a ddu era chiantatu.
Lu tiempu ca mintiame
cu rrivamu all’Alimini!
Ogni fiata c’erame ‘vvampare
comu li papaveri alla strada.
Mi ricordo la prima volta,
il suono... Sembrava che qualcuno
aprisse e chiudesse una fontana.
E il sole dentro l’acqua,
paria la capu de Don Francescu
int.ra lu salone de Totu lu barbiere
quandu li llisciava li capid.d.i.
– Se te piscu n’ad.d.a fiata cu vvai a mmare...! –
– Percé, mamma, cce ave de st.ranu cu mme fazzu lu bbagnu? –
– Citta, svergognata! Le puttane vannu a mmare. –
– Le puttane vannu a tutte le parti, mamma. –
Papà? Papà non parlava neppure con la mamma.
Lu tata... Era dd’essere prontu an tavula
e bbasta.

Mamma, ohi mmena, mamma... ngh...
nu’ voju mmo... Lenard...
jutatime... ng...!
Me la vitti brutta, sta’ mme nfugava deveru ‘d.d.a fiata.
Sai, volevo imparare a nuotare.
Può sempre succedere di...
La prima fiata, la prima, succese a mare.
No int.ra l’acqua! Sì, cce tte pensi ca...
Fija, nu’ fa’ pparlu specifica!
Ave tiempu cu ssai e tiempu cu ‘mpari,
tiempu cu stai e tiempu cu... fuci.
Int.ru la pineta succese.
– Se te piscu n’ad.d.a fiata...! –
Le more, li gelsi, le arance ca rubbavame
de lu fondu de l’Assunta.
E Don Alberto, di bianco vestito, bretelle rosse,
scarpe lucide nere di morto,
dita lunghe e immacolate come il latte.
Le mani, fija, le mani!
Li sordi ca tene nu cristianu
se vidune de le mani. Cchiù su’ pulite
e delicate, cchiù su’ sozze.
Nui sciame pijamu tutti li muzzuni de sigaretta
ca quid.d.u studava fore de la villa soa,
faciame ‘na bella fraccata e sciame fumamu,
puru ieu, sutta li puzzed.d.i,

CORO
alla faccia soa e della nobildonna di sua madre.

ELDA
Quella grandissima nobildonna!


CANTO DEL TABACCO (a cappella) e DANZA dello STUPRO
O ‘jo me dannèi
ma e sòzzo stati sòda,
sìcco ène o llemò
siccato ène o tabàcco
ca se sputèo stò mùso.


(Il sole mi dispera
ma non posso stare ferma,
secca è la bocca,
secco è il tabacco
che ti sputo in faccia.)


ELDA
– ‘Nfila, Bianca, ‘nfila lu tabbaccu!
Tie, ‘d.d.a parte, a ‘ddu sta’ pensi? Movite,
ca la pansa nu’ sse inchie cu’ l’aria.
Gina, Gina veni qquai, veni, veni, veni...
Se mammata nu’ te disse ‘ncora nnienzi
mo’ te spiegu ieu ‘na cosiced.d.a. E ferma, citta!
Anna, ce belle tette ca teni, ddoi balconi! –
L’ad.d.e cose è bbonu te le ‘mmagini ‘a ssula, fija.
Passavame tutte de nu porcu,
ci moi ci poi.
Cangiava la faccia, ma la puzza era quid.d.a.
Mi ricordo, Elda, ricordo tutto.
Il mare, il mare...
Ho imparato a leggere soltanto per il mare.

VOCE
“... un’àncora sopra il cuore
e sull’àncora una stella
e sopra la stella il vento
e sopra il vento la vela!”
Nuotare, nuotare...
L’onda soprattutto, il suono del mare.
Una musica, fija: come la cicala per la terra
così l’onda per il mare.
Via, via, via...


CANTO DELL’ONDA
Tàlassa, uh, tàlassa cùseme,
vergine ricordèo
o rùscio àti tàlassa e cùndu ma funtàna,
i si ònda mìsa ste sànche ricordèo
sacùndu o spòro ca mu generètti.


(Mare, sì, mare ascoltami,
ancora vergine ricordo
il suono dell’onda come fontana,
l’onda tra le gambe ricordo
come il seme che mi ha generata.)

II STASIMO

VOCE
Chiederci dove sia andata a finire
questa lingua di carbonari,
chiederci l’origine, il motivo, le colpe
e illuderci d’una risposta, a cosa serve?
Se una lingua muore
è perché non ci serve più.
Succede.
Sopravvive allora per conto suo, altrove.
Ma una lingua muore anche perché si tengono chiusi
i paesi, le piazze, i teatri,
chiuse e ignorate l’intelligenza, la civiltà,
il cuore, la memoria, chiuse come refurtiva,
come lavatrici scaricate sulla periferia,
come un figlio menomato da nascondere in cantina.
E’ come se la cultura debba farci vergognare.
Svenduta solo ad intervalli estivi:
merce, lustrino, siparietto turistico e arrivederci.
Concedimi questa piccola rabbia
che piccola non è,
ma è già passata.
Una lingua sopravvive
per conto suo nei volti, i suoni, i colori
d’ogni possibile mattino.

IV EPISODIO

TEMA DEL MATTINO


CORO DELLE NUVOLE
Azzate S. Giovanni e non dormire
ca aggiu vistu tre nuvole passare:
una d’acqua, una de vientu,
una de tristu male tiempu.
Se su’ venute lasciale passare,
cu se ne vannu a quella valle scura
dove non canta gallo
dove non luce luna
dove non c’è ‘n’anima creatura.

ROSARIA
Bianca, porta la seggia alla mamma toa, porta!
Ce afa ca ‘ncete puru ‘sta mmane, ce afa.
Tocca cattu ‘n ad.d.u panaru de la Gisa
ca quistu nu’ pote cchiui mancu l’aria, ca nu’ pote.
‘D.d.a scijata, ci sape ce sta llegge ntorna, ci sape.
Bianca, porta la seggia alla mamma toa, porta!
Ce ura ete, oh povera a mmie, ce ura ete?!
Era venire la ‘Bbuddanzia alle ottu e mmenza, ca era venire,
e ieu nu’ stau ‘ncora a nnienzi.
E quid.d.a legge, ca legge, scrive, ca scrive,
dorme, ca dorme, balla, ca balla.
Bianca, ma se po’ sapire ce caaazzu balli tuttu lu giurnu?!

CANTO DELLE PAGINE
Foj foj foj ca ccoj
comu li fiuri
prima te ‘nsuri,
parole parole de cunti e bucie
restane e vannu sulu cu ttie.

Ce afa ca ncete puru ‘sta mmane, ce afa.
Uh, la ‘Bbuddanzia...
L’ad.d.a mmane portau lu nipute piccinnu
de ‘n annu allu dottore, ca portau.
Lu tene quid.d.a percé lu sire e la mamma de lu vagnone
stannu alla Svizzera, ca stannu.
Stia bonu lu vagnone, nu pasticciottu!
Però la ‘Bbuddanzia s’era fissata
ca era dd’essere pampacione, ca era dd’essere.
Tuttu percé ‘ncora nu’ pparlava.
Se carica ‘stu cofanu de vagnone an brazzi,
ca se carica, e ‘rriva allu dottore.
Quid.d.u appena la vide, tutto cortese e profumato,

CORO
cortese lu porcu ca ete!

ROSARIA
Se vota e ddice: – Abbondanza, quanto tempo!
Siediti, siediti. Ti mando a prendere una gassosa, un gelatino, una granita? –
– None, grazie dottore, grazie. –
– E allora, dimmi cosa posso fare per te, dimmi. –
– Dottore, stau preoccupata pe’ lu vagnone, ca stau. –
– E dimmi, dimmi allora. –
– Lu vagnone nu’ pparla, mancu ‘na parola cu te fazza cuntenta, ce ssacciu, nu’ ddicu mamma o papà, ma armenu ‘Bbu-ddan-zi-a. –
– Scusa, Abbondanza, ma quanti anni ha il bambino? –
– ‘N annu e sei ggiurni, spicati propriu stammane alle sette, precisi comu l’ovu de la cad.d.ina. –
– Eh, peccato, Abbondanza, peccato! –
– Comu “peccatu”, dottore, ce vvo’ dici? Ce ttene lu vagnone, dimme, dimme! –
– Peccato che a un anno e sei giorni il bambino non sieda insieme a te a recitare il rosario! –
Quid.d.a volia lu senta cuntare, volia scioca cu’ lu vagnone, ca volia.
De quandu lu Giuvanninu sou partiu alla guerra de la Spagna
e nu’ tornau chiui, la ‘Bbuddanzia era scemuta chiui de nu picca,
ca era scemuta.

CORO e ROSARIA
– ‘Ttentu nu’ ccadi, ‘ttentu alla st.rada, ‘ttentu alli lampi, ‘ttentu allu sule! –

ROSARIA
Vidìa bombe a tutte le parti, vidìa.
Tore, Tore, Tore...
Nena, Nena...
Andrea! L’Andrea...
– Rosaria, comu stai? Quantu tiempu, ah?
Cce t’ha’ fatta bed.d.a! –
– Puru tie, Andrea, puru tie. –
– Tengu ddoi fiji, moi; unu face l’avvocatu, l’ad.d.u lu cliente sou.
E tie, Rosaria, te sposasti, teni fiji? –
– Tengu ‘na fija, tengu, e ‘su stata sposata, ca su’ stata sposata. –
Già tandu ieu ripetìa le cose sempre doi fiate, ripetìa.
Forsi percé cusì nu’ scappane prestu prestu
e restane ‘n’ad.d.u picca cu’ tie, ca restane.
Comu lu Tore, la Nena, l’Andrea...
Se ne scira tutti, ca se ne scira.
Però ieu li tengu quai cu’ mie.

CORO e ROSARIA
O dici ca su’ quid.d.i ca ci tengune a nui,
ca quista è aria loru, terra loru, ce dici?

ROSARIA
La Teresa, l’Elda, la Bianca, la Rosaria,
la Rosaria, la Bianca, l’Elda, la Teresa.
Nah, guardatilu, lu Tiempu!
Comu ci cumbini, comu t’hai cumbinatu tie!
Senza de nui nu’ vai ‘a ‘nud.d.a parte, nu’ vai.

CORO e ROSARIA
Tuttu ripija, tie cu’ nui, nui cu’ tie,
sira e mane, mane e sira,
tie cu’ nui, nui cu’ tie,
sira e mane, mane, ma-ne,
ma-ne, ma... mma... mmm... mm... m...

CANTO DEL MATTINO
Ticanène esiànne, esù ma mà, ce mi mà séna,
vrài ce pornò, pornò ce vrài
esù ma mà, ce mi mà séna,
vrai ce pornò, pornò, pornò...

(Tutto riprende, tu con noi, noi con te,
sera e mattino, mattino e sera
tu con noi, noi con te,
sera e mattino, mattino, mattino...)

(2 - Fine. La prima parte su Apulia, n. IV, dicembre 2001)

   
   
Indietro
     

Banca Popolare Pugliese
Tutti i diritti riservati © 2000